Sentimente

Se pot manifesta sub diferite forme, din pacate insa, fiecare dintre acestea nefiind palpabila.

Unele dintre acestea nici nu se regasesc in ceea ce am vrea sa le plasam noi conditionat, spre exemplu iubirea fata de divinitate, considerat stadiul suprem de existenta a sentimentelor, de care doar putini oameni se spune ca ar fi capabili, iar atat timp cat ideea de divinitate ramane doar o idee, deoarece nu putem proba o existenta a unei forte transcendente, conceptul acesta fiind nevoit sa se limiteze la stadiul unei presupuneri.In acest caz, se poate afirma ca iubirea fata de divinitate nu desemneaza nimic altceva decat un pretext fata de manifestarea unor sentimente neimpartasite, canalizate intr-un singur sens, ca rezultat al unei indoctrinari minutioase, de catre un sistem construit astfel incat sa aibe rezultate marcante.

Mai sunt infinit de multe sentimente pe care ne e greu sa le remarcam in iuresul de trairi pe care le incearca un om intr-o singura zi, dintre care doar cateva facandu-se remarcate, dar de care nu voi vorbi nici macar la caz general, intrucat sunt alte lucruri care ma preocupa acum, iar repetarea acestui cuvant va deveni probabil obsesiva pe parcursul postarii curente.

De multe ori devine placut sa ne jucam cu ele, pare ca totul e doar o "distractie", pana in momentul in care acestea scapa de sub controlul nostru imaginar, intrucat noi nu am avut vreodata control asupra lor, ci doar ne inducem uneori aceasta idee eronata.Apoi presupusa distractie se transforma intr-un joc de genul "scapa cine poate", in care nu mai scapa nimeni din participanti, sentimentele afectandu-le fiecaruia modul de a percepe lucrurile, si astfel gandirea lor, ajungand sa vada lucrurile doar uneori mult mai frumos, iar de cele mai multe ori, acestea se dovedesc a fi dezolante, deprimandu-i.

Putem spune ca astea sunt costurile care trebuiesc platite pentru presupusa distractie pe care acestia au tarit-o, timp de cateva respiratii taiate si zambete false.

Joaca cu sentimentele nu se poate realiza atat de usor.Pentru a intretine acest joc in limitele perceptibilului, este nevoie de doi jucatori, alesi voluntar, nu de catre cineva, pe baza vreounui criteriu, ci se aleg unul pe celealt in functie de propriile lor idei sau idealuri, in functie de ceea ce cauta fiecare.Inceputul nu e niciodata acelasi, desi mereu se intampla la fel, prin tatonari repetate intelegandu-se unul pe celalat, atat cat isi permit unul fata de celalalt sa se inteleaga, sinceritatea avand cel mai mic pret, ea este apsenta sau prezenta in functie de norocul fiecaruia.De fapt, de multe ori, aplicarea sinceritatii pe baza unor principii bine definite si incadrate in valori morale este una din greselile esentiale pe care cineva trebuie sa le faca in acest joc, pentru a dobandi niste sentimente cu totul deprimante.O a doua greseala esentiala care mai trebuie facuta in acest sens este alegerea unui partener de joaca nu tocmai sincer,care sa isi permita a minti cu lejeritate si indemanare, al carui zambet afisat pe o expresie plina de intelegere, sa poata masca eficient o minte plina de tertipuri definitorii acesteia.

In acest joc, iluzia unei ratiuni reci, al unui suflet solitar, sau prezenta unei insensibilitati profunde doar par sa ajute paritcipantii la acest joc in schimb dezarmandu-i, intrucat aceasta parere falsa nu induce decat in eroare, facandu-i mai nepregatiti si vulnerabili sentimentelor, cu atat mai agresive.

Pana la urma jocul incepe, le arata celor doi cat de frumoase pot deveni sentimentele cateodata(atunci cand imaginile costruite unul fata de celalalt par a se imbina cu o precizie de nedefinit), ii imbata cu iluzii si sperante, le dezvaluie noi aspecte ale vietii, intrucat ei nu mai cunoscusera viata vazuta asa prin prisma unor sentimente unice, care difera de la joc la joc, multitudinea de variante de organizare ale participantilor fiind sursa diversitatii sentimentelor, iar intr-un cuvant, o sinteza a tuturor trairilor intrunite de acestia in intervalul de joc, indescriptibile cumva, daca ar fi sa apelam numai la totalitatea cuvintelor din dictionar, ii: fascineaza.

Dar dupa toate intamplarile si lucrurile simtite de cei doi, unul dintre acestia ia decizia ca trebuie sa ajunga in vreun fel la finalul acestui joc, care pana la urma incepe sa se arate banal si neinteresant, si in concluzie, de care ar trebui sa se lipseasca in momentele imediat urmatoare, indiferent de repercusiunile acestui sfarsit venit cu brutalitate.

Si astfel se incheie o repriza din jocul cu sentimentele, al carui pericol nimeni nu-l va sesiza, decat in momentul in care va fi deja iminent iar premiul constand intr-o inutila experienta...