In lipsa ta

In lipsa ta m-aud gandind 

Imi simt inima zambind, 

Trecand pe langa amintiri 

Din ale noastre fericiri... 

Nu vreau ca numai amintirea aceasta sa ma tina aproape de efemera noastra legatura, ce se  destrama odata cu plecarea ta, dar se mentine in memorie, devenind astfel aproape telepatica.Sunt doar sentimente ce ma indeamna sa scriu, lucruri pe care nu sunt in stare sa le disting de realitate, ratiunea disparand in momentul in care acestea devin prea puternice, profunzimea lor crescand probabil direct proprotional cu timpul care imi desparte existenta de a ta, fortandu-ma a ma plasa intr-un alt spatiu, absolut irelevant pentru ceea ce ma caracterizeaza acum.Nu mai sunt constrangeri, nu mai sunt tentatii, vointa devine inerta, sau mai bine spus orientarea acesteia, intrucat ea isi cunoaste foarte bine scopul ei final, departe de ceea ce ar putea realiza doar caracterul meu, incomplet de altfel.Aceste momente imi divid existenta in imaginatie, gandire, conceptii si particularitati multiple ce imi sunt definitorii in fiecare zi a vietii mele, pe care insa imi este greu sa le remarc.Nu mai sunt ceea ce m-am obisnuit a fi, am devenit o multitudine de factori dispersati in propria mea metafora din care nu mai disting nici macar punctele cardinale ale emotiilor care incercau candva sa submineze siguranta si increderea in mine, de care nu paream atat de atasat.Acesta a fost singurul mod de a iesi din apasatoarea stereotipie a vietii mele de pana in momentul in care am regasit propriile-mi valori morale intiparite in personalitatea ta, aflarea...Am luat atunci la cunostinta faptul ca intamplator, o vointa ce ar putea fi atribuita divinitatii a adus favorabilitatea intersectiei destinelor noastre pentru cateva minute in aceasta lunga si tumultuoasa viata, apoi a pus la incercare intreaga mea fiinta, in momentul in care mi-a aratat si pericolul de a nu te mai putea regasi niciodata.Numai ca factorii adiacenti si intreaga conjuncura s-au dovedit a fi favorabili relevarii identitatii noastre reciproce, s-a produs acea binecunoscuta chimie.Timpul inlaturand barierele ulterior aparute, mi-a devenit astfel un aliat temporar, intrucat tot Cronos este cel care va faptui despartirea, stergand existentele noastre si trecandu-ne amintirea in uitare, dupa povara multor alte generatii.

Pana atunci mai avem insa de experimentat miliarde de sentimente si trairi care sa ne anime viata, pe multe dintre ele nici macar constientizandu-le, iar intre timp, nu mai vreau sa ma trezesc ca gandesc la sentimente in lipsa ta...voi dormi pana te voi intalni din nou.