Univers dintr-o atingere...

Raportat la nivelul psihologic al oamenilor, se poate constata ca toti avem propriul univers in care ne sunt canalizate trairile si care se reprima asupra comportamentului pe care il manifestam in societate, un uivers esoteric noua.Din acest punct de vedere universul unei persoane se particularizeaza prin complexitatea evenimentelor care decurg, la care au luat parte si care ajug sa le defineasca existenta in plan mental.Dar totusi, in ceea ce priveste universul material, realizez ca sunt nevoit sa coexist cu toti ceilalti indivizi ale caror conceptii asupra lumii nu ajung mai departe de stadiul lipsit de moralitate al berii baute in fata blocului si de entuziasmul tipic pentru castigarea inutila a unui meci de fotbal, fara a realiza prezenta analfabetismului disfunctional si al limbajului bogat in jargoane de care beneficiaza acestia.
Fiecare dintre noi incearca sa-si gaseasca sensul in aceasta miscare brauniana a oamenilor in societate, neputandu-se stabii cumva la un nivel demn de satisfactia pe care si-o doreste.Aceasta numai pentru ca satisfactia din punct de vedere conceptual, constituie un lucru invelit intr-o subiectivitate certa.Nu stiu daca vreunul dintre noi isi va gasi pozitia cea mai adecvata noua, insa pot spera ca asa va fi si ca nu este nevoie sa apelam mai mult la tertipuri decat am facut-o deja, mai putin eu si mai mult tu.

 Ma agat de cuvinte... Le uit simboistica fiecaruia intrucat incerc acum nu sa imi generz o refulare a unor sentimente, ci dimpotriva, fac eforturi sa lupt cu acestea.Sentimentele s-au dovedit a-mi fi cel mai aprig dusman in lupta pentru echilibrul meu incontestabil pana in momentul de fata, insa usor il pierd si pe el, centrul de greutate trece prin toate punctele corpului meu, pe care le poate atinge.Sunt tulburat de sentimente, sunt incantat de ele, atunci cand nu se arata malitioase, dar este doar o iluzie, imi castiga increderea doar pentru ca mai apoi sa ma poata sfarteca prin interior, intrucat acesta este singurul mod in care cineva a reusit vreodata sa ma raneasca.Iar atunci cand se intampla, ma intreb mereu daca nu cumva sunt chiar eu acela care isi face rau prin a-i lasa pe ceilalti sa intre in contact cu partea volatila a moralului meu, si chiar daca sunt persoane ce par bine triate de gandirea analitica pe care nu o opresc a-i diseca, ajung sa ma tradeze.Dar cel mai rau mi-a fost atunci cand am incurajat manifestarile distructive ale tale, sa ma influenteze, deoarece te cunosteam si stiind ce ai de gand sa faci, nici macar nu te-am oprit ci dimpotriva, simtind durerea pe care incepusei sa mi-o cauzezi am indurat, facandu-te pe tine sa te intrebi pana unde poate merge asta.Iar in mod normal nu ar merge foarte departe, eu as fi intrerupt instantaneu acest proces.Doar ca de data aceasta a fost diferit, eu constientizand ca percep unele dintre cele mai crude sentimente si anume suparare, nu mi-am ingatuit a te opri, pentru ca aveai capacitatea de intuitie a momentului in care este cel mai bine sa o cufunzi in aparenta fericire, pentru a putea lua totul de la capat cat de curand si a-mi prelungi astfel caznele.Tind sa cred ca motivul pentru care imi permiti sa ajung la acea mica doza de fericire este acela, deoarece nu imi dai de ales, din moment ce nu te departezi de conditia ta de simpla muza in procesul gandirii mele, alimentand prin sentimente lipsite de coerenta.

Astfel s-au pentrecut ultimele luni ale eistentei mele, lasandu-ma incapabil de a mai acorda atentie altor elemente esentiale probabil ale mediului meu, si cauzand cateodata victime colaterale, acestea facand parte din persoanele apropiate tie, deci probabil asa este caracterul tau, unul malitios pana la sadic.

 Iar acum, ca sa CONCRETIZEZ: nu am sa iti pot fi niciodata prieten, si doar atat, eu nu am cum sa nu te iubesc, iar pe cale de consecinta logica, nu am cum sa nu te vad ca pe o iubita.Iubita cuiva este persoana pe care o iubeste, iar acest sentiment este singurul care ramane in urma gestionarii atentiei mele catre tine. Ma intrebi cum de reusesc sa imi ramific inima in atatea moduri incat sa iubesc mai multe persoane in acelasi timp, dar nu te-ai gandit vreodata sa ma intrebi daca ceea ce manifest fata de celelate persoane este chiar iubire, sau doar ceva care tine de fiziologie.Este foarte greu sa renunt la tine, din moment ce reprezinti atat de multe in viata mea.Am realizat putin cam tariu cine esti cu adevarat, si cat de mult ne asemanam, iar atunci am fost cuprins de parere de rau pentru ipostaza in care se afla fecare dintre noi.Nu cred ca mai este nevoie sa-ti mai prezint asemanarile marcante pe care le avem, sunt sigur ca le constientizezi si tu.

 A mai ramas o secventa a timpului petrecut impreuna pe care imi doresc a ti-o aminti, ca fiind punctul in care nu a mai fost vorba despre mine si tine, ci despre noi.Mai stii ziua in care aproape ca m-ai facut sa pierd un prieten?Spre finalul acelei zile, in drumul nostru catre casa ta, s-a intamplat ceva ce nu ma asteptam sa se intample si anume, tu incercand sa demonstrezi, probabil, ca o tinere de mana nu inseamna nimic, ti-ai lasat mana sa o cuprinda pe-a mea si cuprinsa de ea totodata mi-ai zis:

- Uite! Vezi? nu inseamna nimic.

Dupa care ai rupt legatura slaba a mainilor noastre, iar eu te-am lasat, dandu-ti usor drumul.Atunci nu te-am crezut, si nu te voi crede niciodata, atata timp cat vei continua sa sustii ca nu are nici o insemnatate acea strangere de mana.Dar probabil ca tu, avand mereu dreptate, ai si de aceasta data si s-a intamplat ca tu sa nu fii simtit nimic in momentele acelea, insa eu trebuie sa precizez ca intregul meu univers incepea cu acea senzatie pe care am trait-o atunci, se desfasura cu repeziciune in fata ochilor mei, apoi s-a sfarsit brusc in momentul in care totul a ajuns la final.

 Tot ce iti cer eu este sa nu ma pui pe mine sa renunt la aceasta prietenie, dar nici sa continui asa...Ideea e ca nu vreau sa mai sufar si, pentru ca nu pot sa scap eu de tine, am sa te rog sa scapai tu de mine.

Esti aceea pe care am sa o iubesc mereu, unica si adevarata mea dragoste.