Un exemplu asupra semnificatiei banilor este o suma oarecare ce desemneaza efortul unitar al mai multor indivizi, cumulat.In sensul acesta putem considera suma de 10000 RON ca fiind mai mult decat niste cifre, munca a zece salariati timp de o luna.Toata contributia lor fizica sau psihica adusa sistemului in cadrul carora activeaza constituie valoarea mentionata, ca fiind modalitatea in care timpul petrecut de ei activand astfel este transpus in unitati monetare.In felul acesta se realizeaza posibilitatea unui schimb mult mai usor intre efortul sustinut de cei zece indivizi, si produsele rezultate in urma muncii prestate de alti muncitori, apartinand unui sector diferit de activitate.Privind din acest unghi se poate vorbi de o flexibilitate foarte mare adusa pietei de servicii, sau chiar productie, care a devenit indispensabila in ultimul mileniu.
Necesitatea pe care o prezinta posesia banilor este doar atat cat sa ne mentina la nivelul supravietuirii, mai departe apar valorile morale si societatea, care ne impun anumite norme, astfel incat de cele mai multe ori este nevoie sa le respectam, apeland la resursele noastre financiare.In aceste cazuri, pentru a ne potrivi conduitei pe care dorim a o adopta, trebuiesc acoperite si anumite costuri materiale, in sensul carora suntem obligati sa depasim primul stadiu al unei situatii financiare minime.De aici deriva si acele accize, pe care multi le considera un sacrificiu banesc inutil, si care mareste pretul anumitor produse numai cu scopul de a aduce contributii unui sistem de conducere in care gestionarea banilor este oricum deficitara.Si totusi in sensul acesta nu ar trebui facute reglementari pentru colectarea accizelor, ci doar pentru gestionarea acestora, la nivel de institutii pubice, carora in momentul de fata le lipseste transparenta necesara unei democratii corecte.
Din punctul de vedere mult mai particular, al modului in care individul percepe puterea financiara si scopul acesteia se poate stabili cu usurinta ca omul nu mai are aceeasi parere fata de prezenta banilor, ci sunt in mare parte dominati de absenta acestora.O persoana nu mai este multumita cu propriile forte de a obtine venituri liicite, ci ajunge sa apeleze la metode condamnate de lege, si de multe ori numai de ea , intrucat colectivitatea careia apartin devine ingaduitoare fata de acestea.Ceea ce nu trebuie sa scape din vedere oamenilor este aceea ca planeta a depasit numarul record de sapte miloane de locuitori iar obtinerea unei conditii satisfacatoare din punct de vedere material pentru fiecare dintre acestia a devenit de mult o utopie.Odata constientizat acest lucru, este mult mai usor de redus baremul mutumirilor financiare ale omului, deoarece nu se mai iau in calcul esecurile nerealizarii pe plan profesional, intotdeauna existand medii la care se poate raporta acesta, mai joase decat situatia in care este el plasat.
Trecand peste cliseele deja uzate pe tema banilor se poate totusi afirma ca prezenta acestora nu aduce decat nevoia inconstienta dar treptata de a obtine mai mult, iar atingerea unor puncte inalte pe treptele societatii, apoi decaderea supune omul riscului de a suferi de deznadejdea pana la stadiul de depresie.Mai ales in cazul in care individul nu se mai poate ridica la nivelul la care a ajuns candva, el ramane involuntar sub efectul regretului luarii unor decizii care i-au determinat coborarea in societate.
Tinand cont de toate aceste cazuri, care sunt parte a majoritatii, se poate afirma ca banii de cele mai mute ori nu aduc decat maxim iluzia fericirii, sentimentul in sine apartinand unui alt registru.Banii nu impun o dezvoltare echilibrata a omului, nici nu il sprijina moral, uneori pot oferi acestuia senzatia de stabilitate, dar de cele mai multe ori satisfactii minore ce dureaza mai putin de o zi.
